RETETA DE VEDETA
POMPILIU KOSTAS RADULESCU
Intr-una dintre acele zile in care pasii te poarta cu cine stie ce treburi in colturi de oras, departe de drumul obisnuit, decid, undeva in jurul amiezii, sa fac un popas la o cafenea pitita undeva la subsolul unui magazin, in mijlocul unei expozitii de mobila. Fata de la bar, suficient de amabila, pare putin crispata de prezenta mea. Ii cerusem o cana mare cu cafea si, dupa ce scotoceste asiduu prin vase, imi ofera ceva intre o ceasca si un castron cu toarta. Gust si imi pare a fi espresso. "Da", imi confirma. "Am pus doua espresso-uri duble." Deci, unul cvadruplu, zic eu, dand peste cap nota de plata pe care abia o scria.
Rasfoiesc plictisit un jurnal uitat de cineva pe masa. Dand pagina, ochii imi pica pe distributia unui spectacol de improvizatie si realizez ca doamna al carui nume apare pe afisul in miniatura locuieste la doi pasi de cafeneaua unde incerc eu sa omor orele amiezii. Ma uit la ceas. Timp de o vizita ar fi. Hai, sa-mi incerc norocul.Acum, stiti bine cum e cu musafirul nepoftit, dar actrita Tania Popa ma pofteste cu bucurie inauntru. Aflu ca are o zi mai libera si ca ar trebui sa ma duc in sufragerie. Nu vad legatura, dar explicatia vine pe data. Gateste. Atunci, cum sa stau departe, imi spun si intru dupa ea. Ma asez mai la o parte intr-un loc aranjat, se vede treaba, pentru o masa in familie. Nu prea vad bine ce mestereste pe langa aragaz, cu spatele la mine, asa ca intreb. "Coltunasi", imi raspunde fara sa se intoarca. "Iar de reteta pe care o pregatesc acum se leaga povestea primei mele experiente culinare.
Eram in clasa a VI-a cand am gatit prima data. La noi in casa, mama le facea de regula pe toate. Dar intr-o zi, cand ea era plecata, m-am apucat sa fac coltunasi asa cum o vazusem pregatind de atatea ori. Evident ca n-a iesit nimic. Totul s-a lipit si s-a tr
