Actul 1. Undeva, intr-un dulce tirg moldav, ziaristul Ghiocel este luat la puricat de procurori. Sarit de la strung direct la volanul unui Mercedes, ziaristul Ghiocel s-a facut director de gazeta locala. Calitate in care a descoperit formula magica: tiraj mic, incasari babane.
Din publicitate! Si, vorba ceea: daca nu vine publicitatea la Ghiocel, se duce Ghiocel la dinsa! Un singur lucru n-a luat in calcul bravul nostru ziarist: acela ca mai exista si procurori anticoruptie. Care, rai la suflet, l-au incadrat deja la �santaj si complicitate la santaj�. Si nu doar pe el, ci si pe alti patru colegi de �haiducii� gazetaresti.
Simtind ca se apropie zornait de catuse, ziaristul Ghiocel si aghiotantii lui se ascund dupa expresii sacre: �libertatea de exprimare e in pericol�, �vor sa puna botnita presei�, �degeaba s-a murit la Revolutie!�.
Actul 2. Undeva, intr-o capitala europeana cu pretentii de Micul Paris, ziaristul Brebenel ii ia apararea lui Ghiocel. Baga mina-n foc ca Ghiocel e curat ca lacrima. Ziaristul Brebenel e director mare, se bate pe burta cu toate guvernele. E nasul publicitatii luate cu arcanul. Pe linga el, Ghiocel e un simplu directoras de provincie.
Pe ziaristul Brebenel nu l-a incoltit nici un procuror cu acuzatii de santaj, chiar daca tot tirgul vorbeste ba de una, ba de alta... Sa indrazneasca vreun procuror una ca asta, ca pac!, la gazeta, serial mai ceva ca �Banditii contraataca�.
Actul 3. In aceeasi capitala europeana, Bujorel e manager mare peste gazete verticale. E craiul publicitatii guvernamentale. De la Brebenel a invatat ca banii nu au miros. De aceea, se baga dupa ei si in hazna, daca e cazul.
Actul 4. Cu ziaristul Brindusel, timpul n-a mai avut rabdare. Guvernele schimbatoare l-au lasat, temporar, fara gazeta. Si, vai!, fara gologanii din publicitate. Dar nu-i nimic: Bri
