- Editorial - nr. 52 / 16 Martie, 2005 Adunarea Nationala a romanilor de pe Campia Libertatii de la Blaj, din 3-5/15-17 mai 1848, constituie unul din momentele cruciale ale Revolutiei din Transilvania, eveniment cu care de fapt se incheie prima parte a Revolutiei Romane de la 1848. Importanta si insemnatatea acesteia este subliniata pe de o parte de faptul ca la aceasta Adunare au participat mii de oameni, ca delegati ai sutelor de mii de tarani iobagi, pentru a hotari soarta viitoare a celor mai numerosi locuitori ai Transilvaniei, romanii. Dar si mai relevant in aceasta Adunare, poporul roman din Transilvania isi fixeaza programul de lupta nu numai pentru revendicari sociale si nationale, unele puncte ale acestuia fiind calauzitoare pentru toata perioada pana la desavarsirea Unirii Nationale de la 1 Decembrie 1918. Starea de spirit a satelor transilvanene, in contextul organizarii celor doua Adunari de la Blaj, din 30 aprilie si 3-5 mai, reflecta o stare revolutionara accentuata a populatiei romanesti, aspecte reflectate in documentele din fondurile Arhivei Nationale Ungare. Documentele politico-administrative emise in vremea respectiva de oficialitatile din zona Tarnavelor releva pregnant aceasta atmosfera de emulatie patriotica. In documentele intocmite de unii juzi din Comitatul Tarnavelor, precum Tolnai Elek si Szegedi Samuel, se raporta conducerii comitatului ca la pregatirea si mobilizarea romanilor pentru participarea la Adunarea de la Blaj, din 30 aprilie 1848, si-a adus o insemnata contributie Alexandru Papiu Ilarian. Astfel, Tolnai Elek mai amintea ca la aceasta Adunare au fost dezbatute probleme de natura sociala, care vizau in principal desfiintarea relatiilor de "supusenie" si pregatirea Adunarii de la 15 mai, fapte catalogate drept "acte de razvratire". Acelasi jude raporta, in baza declaratiei unui martor ocular maghiar, ca la Adunarea din 30 ap