Daca priviti fara nervi si cu oarecare tandrete micile spoturi de epoca ale teleshoppingului veti regasi scenariul vechilor vinzatori ambulanti.
Dimineata, incepind de pe la ora noua, spatiul de emisie al principalelor canale de televiziune devine teritoriul inalienabil al teleshoppingului. Nu mai exista practic loc pe micul ecran neocupat, poate doar mici enclave de desene animate si reluari ale unor maruntisuri ramase de cu seara.
In rest, tigai, aspiratoare, saltele, mixere, aparate de fitness, potiuni pentru slabit, branturi energetice, bijuterii, ciorapi de dama si creme antirid, toate formind un tirg ambulant din care, daca esti dispus, poti achizitiona orice doar "sunind acum" la un simplu numar de telefon pentru a beneficia cit mai rapid de noua minunatie de pe ecran.
Pe scurt, am remarcat ca retorica publicitara a acelor filmulete exprima condensat arta ancestrala a negotului.
Evident, toate sint productii anglo-saxone peste care distribuitorii autohtoni au lipit voci neaose, dar scenariul lor standardizat si induiosator de simplu este insasi esenta marketingului aceluia originar, old fashion, pe care imi imaginez ca-l foloseau in anii ’30, in America, comis-voiajori din romanele lui Raymond Chandler sau vinzatorii ambulanti din filmele lui Chaplin.
Iata, bref, mica poveste a marii chestii care e "vinzare directa".
1) Exista intotdeauna doi, specialistul si neofitul;
2) Neofitul e neincrezator, specialistul e jovial si aparent dezinteresat financiar, cu aere de artist;
3) Specialistul vorbeste mult si repede;
4) Produsul trebuie neaparat sa se cheme cu Magic, Wonder, cel mult Mirific.
5) Oricit ar fi de ieftin, el trebuie sa aiba cit mai multe bonusuri si accesorii (lumea adora asta) si, neaparat!, un manual de folosire;
6) - esential! - chestia nu e o simpla razatoare,
