De aproape 14 ani, specialiştii FBI se străduiesc, fără folos, să afle cine şi de ce l-a ucis pe savantul Ioan Petru Culianu, în ziua de 21 mai 1991. Este aproape de neconceput ca un mare savant să fie ucis prin împuşcare, în miezul zilei, în toaleta unei mari universităţi americane, fără a se afla, după atîta vreme, cine este criminalul şi care a fost mobilul crimei. Misterul care învăluie acest caz este cu atît mai inexplicabil cu cît asasinul nu şi-a luat prea multe măsuri de precauţie: a tras cu o armă de calibru mic, fără amortizor ( manieră nu foarte comună de a comite un asasinat) şi fără a purta mănuşi de protecţie (în locul din care se presupune că a fost tras focul fatal - unicul, de altfel - s-au găsit mai multe amprente, fără însă ca persoana care le-a lăsat să poată fi identificată).
Cartea lui Ted Anton, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu este, de acum, o lucrare clasică. Publicată, în 1996 în Statele Unite, distinsă cu Premiul "Carl Sandburg", ea se află deja la a doua traducere în limba română. Mărturisesc că mă aflu la prima lectură a acestei cărţi (ediţia apărută la Editura Nemira mi-a scăpat). Cu toate acestea, exceptînd unele informaţii punctuale (faptul că în 1991, Dumitru Mazilu ar fi fost bătut şi tăiat pe faţă cu un brici la Geneva; refuzul autorităţilor române de a colabora cu FBI la rezolvarea acestui caz, interesantele viziuni ale unui medium; bărbatul ciudat zărit în lift de una dintre secretare în minutele premergătoare atentatului), mă încearcă un accentuat sentiment de déjŕ vu. Traseul profesional al lui Ioan Petru Culianu şi ipotezele lui Ted Anton privind mobilul şi autorii crimei sînt bine ştiute, fapt ce demonstrează că ele au fost temeinic discutate în societatea românească.
Nu trebuie să fii expert FBI pentru a înţelege faptul că întrebarea fundamentală în dezlegarea crimei nu este "cine
