Farsa jucată la ultima întâlnire a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării arată cât de naivi pot fi chiar oamenii trecuţi prin ciurul şi dârmonul confruntărilor politice. Mă aşteptam la multe din partea preşedintelui Băsescu, dar nu să înghită cu atâta graţie papara servită la conservă de versatul Radu Timofte. Nu ştiu dacă şi câte întâlniri secrete au avut loc între preşedinte şi directorul SRI, dar uşurinţa cu care s-a impus acesta din urmă e cel puţin bătătoare la ochi. Se vorbeşte prin târg că în ultimele săptămâni serviciile secrete şi-au intensificat activităţile - mă refer, fireşte, la cele care i-au făcut faimoşi: urmărirea, înregistrarea audio şi video a indivizilor neconvenabili, doar-doar vor spori teancul de probe compromiţătoare contra lor. În felul acesta, domnii agenţi secreţi speră să pună deoparte probe albe pentru zilele negre care-i pasc.

Că aceste zile vor fi mai puţin negre decât ne imaginam, începe să devină limpede. Mult-aşteptatele schimbări în sfera sensibilă a informaţiilor nu numai că întârzie, dar e foarte posibil să nici nu mai aibă loc. Ori să se petreacă atunci când îşi vor fi pierdut, cum se spune în popor, tot hazul. Adică în clipa când pactul dintre noua putere şi vechile garnituri de sprijin politic va fi fost semnat. Astfel se explică de ce n-au fost date în vileag nici una din fărădelegile ultimilor ani şi tot aşa de ce aflăm despre infracţiuni sau despre încăierări între bande organizate de la televizor, fără ca oamenii plătiţi pentru aşa ceva să le înăbuşe în faşă.

Ca să dau un singur exemplu: se ştia de multă vreme că meciurile de hochei dintre Steaua şi Miercurea Ciuc sunt prilejuri potenţiale de a readuce România pe paginile întâi ale ziarelor internaţionale. Scandările xenofobe, agresiunile verbale, încăierările violente, cu bâte de base-ball şi cuţite, sunt tolerate cu o filozofică resemnare de