VIATA MEA E UN ROMAN CAUTARE - Teodora Mares ar fi fost un bun arheolog, dar steaua ei a dus-o spre teatru A facut sport de performanta, la care a renuntat dupa treapta a doua de liceu. A picat de doua ori la Institutul de teatru din Targu-Mures. La 21 de ani, Teodora Mares intra la IATC Bucuresti. Dupa un an, este aleasa sa joace in filmul "Declaratie de dragoste", rol care ii aduce faima. MIRA MUNTEAN

DARUL LUI DUMNEZEU. Talentata, stilata, frumoasa. O actrita pentru care "o declaratie de dragoste" a insemnat inceputul unei cariere Nu a fost dusa la teatru de la cinci ani si nici nu a jucat in filme pe cand era un ghemotoc de copil. Nici nu se gandea de fapt ca va ajunge actrita. Cand era prin liceu, voia sa fie manichiurista. Intalnirea cu teatrul zice ca a fost o intamplare. "Asa a fost mereu, cand am luat hotarari importante si am schimbat ceva, au aparut lucruri din senin, la care nu ma gandisem deloc", spune Teodora Mares. A terminat liceul la o clasa de arhitectura unde a intrat, desi n-avea nimic de-a face cu desenul tehnic. Dar asta a fost sansa ei.

GAZE SI PADURE… Pana la 7 ani, Teodora a fost crescuta de bunicii din partea mamei, in Rusavat, un sat buzoian rar batut de picior strain. "Oamenii erau saraci, nu aveam curent electric. Imi amintesc ca una din obligatiile mele era sa curat lampa." Era plina de energie si ascultatoare, nu a trebuit imblanzita cu bata, dovada ca bunicii aveau incredere in ea si o lasau uneori sa trebaluiasca prin mica lor gospodarie. Unul dintre evenimentele satului, de care vorbeau mai apoi mult timp, era trecerea unui camion pe drumul de tara. Fiindca se intampla, in cel mai fericit caz, o data pe vara, mirosul de benzina ori motorina ramanea zile in sir plutind in aer. "Ma leaga foarte mult de copilarie mirosurile, cel de motorina, de iarba, de muschi de padure. Imi facusem un soi de derdelus in frunze