Termenul "iconar", considerat tabu înainte de 1989, din pricina apartenenţei revistei cu acelaşi titlu la dreapta politică şi a legionarismului ei manifest, a început să fie vehiculat prin anii '90, în diverse articole şi studii consacrate direct sau indirect fenomenului bucovinean. Această zonă virgină a istoriei literare din anii '30 a stârnit apoi interesul unor cercetători care şi-au propus să studieze sistematic mişcarea "Iconar" şi, implicit, pe întemeietorul necontestat al acesteia, Mircea Streinul. Dintre aceştia se detaşează Mircea A. Diaconu cu volumul intitulat Mişcarea "Iconar" Literatură şi politică în România anilor '30 (ed. Timpul, Iaşi, 1999), prin care nu încearcă "să reactiveze o mişcare defunctă, ci să-i radiografieze profilul, amploarea, profunditatea".(p. 13) Cercetătorul ieşean îşi pune de la bun început întrebările fundamentale stârnite de orice nouă întreprindere şi răspunde la ele în subcapitolul Nevoia revizuirilor drept argument: 1. De ce fenomenul este atât de puţin cunoscut, încât să necesite o operaţie de defrişare? Întrucât, timp de 50 de ani, au fost ignorate toate revistele din Bucovina şi Basarabia, a căror viaţă a fost nu numai scurtă, dar şi frământată, şi ale căror idealuri de dreapta au înlesnit catalogarea lor drept fasciste, mistice, iraţionale. 2. De ce este necesar încă un studiu, pe lângă celelalte existente? Pentru că majoritatea celor recente au preluat mecanic, în lipsa unei cercetări riguroase, multe din confuziile şi inexactităţile vehiculate de criticii interbelici despre spaţiul bucovinean. 3. De ce merită studiată literatura din Bucovina? Din mai multe motive. În primul rând, pentru că a existat acolo "o efervescenţă creatoare şi un spirit inaugural" demne de luat în seamă, chiar dacă, din punct de vedere valoric, nu ar merita un loc pe raftul întâi al istoriei literare; apoi pentru "nostalgia faţă de un topos i