Abandonate după romantism, parnassianism şi simbolism, muzele nu se dau bătute şi reintră pe scena creativităţii estetice şi intelectuale în plin modernism şi avangardism al secolului trecut, în postura unor femei în carne şi oase, inteligente, frumoase, active, refuzînd cel mai adesea statutul de simplu obiect şi sursă a inspiraţiei, pentru a-şi lua însuşirile unor adevăraţi agenţi manageriali ai artistului "partener" pe care-l adoră, inspiră, reprezintă, animă dar şi tiranizează... uneori şi - culmea - pe care îl şi concurează uneori, cu sau fără succes.
Astfel, deşi legată inseparabil de existenţa şi destinul artistului, viaţa "muzelor" devine, prin ea însăşi, demnă de toată atenţia.
Muza ingenuă
Ce rol trebuie să fi deţinut Alice Pleasence Liddel Hargreaves în naşterea minunatei scrieri Alice în ţara Minunilor, dar şi în viaţa autorului, Charles Dodgson, alias Lewis Carroll, pentru ca în 1923, la New York, fetiţa de odinioară, care l-a inspirat pe matematicianul convertit la literatură, să poată lua în primire, la exact o sută de ani de la naşterea acestuia, titlul de "Doctor honoris causa" al Universităţii Columbia pentru virtuţile de ... muză? Alice Liddel a fost o fetiţă deosebit de frumoasă şi deşteaptă. Fotografia în care Alice pozează ca cerşetoare - o temă frecventă în epocă - dă nu atît măsura farmecului pe care " protagonista" cărţii
l-a păstrat pînă la o vîrstă înaintată cît intensitatea legăturii care exista între model şi fotograful-autor. Că muzele lui Dogdson au fost "copii" se datorează nu presupuselor înclinaţii pedofile ale matematicianului scriitor, cît faptului că el, al treilea în şiragul celor zece fraţi şi surori, fusese obişnuit să "dirijeze" ceata. Dogdson soseşte la Oxford în 1850. În răstimpul celor 27 de ani petrecuţi acolo, a fost student, profesor de matematici, rector şi
