Nu cred că este foarte cunoscută în detalii disputa dintre Dan Botta (el a fost iniţiatorul) şi Lucian Blaga. Cum amândoi au avut probleme grave în revenirea în actualitate după 1948, această controversă pe tărâmul spiritualismului (dezagreabil regimului comunist) nu a mai fost reamintită în ultimii lor ani de viaţă (Dan Botta a murit în 1958, iar Blaga în 1961). Un bun documentar al acestei polemici nu există nici astăzi. Volumul Plagiatul la români, realizat de Pavel Balmuş la Editura ARC din Chişinău, în 2004, cuprinde numai o parte a disputei. Volumul lui Dan Botta Cazul Blaga, tipărit în 1941 la Editura "Bucovina-I. E. Torouţiu", expune unilateral un punct de vedere şi nici nu cred să fi avut o circulaţie semnificativă. Cum polemica s-a desfăşurat îndeosebi în anul 1941, războiul şi schimbarea de regim au îngropat-o în uitare. A rămas în memorie mai mult ecoul ei anecdotic: faptul că Dan Botta, după ce i-a adus lui Blaga acuza de plagiat, iar acesta i-a răspuns prin câteva accente jignitoare, l-a provocat cu adevărat pe Lucian Blaga la duel (nu a fost o glumă sau o simplă răbufnire verbală). Să urmărim filmul confruntării, luând în seamă atât ideile aflate în litigiu, cât şi procedurile războinice de recuperare a onoarei. E interesant de văzut şi în ce au constat insultele, singurele care explică degenerarea confruntării polemice.

În mai 1935, Lucian Blaga publică în revista "Gândirea" studiul Spaţiul mioritic, capitolul introductiv al volumului din 1936, a doua parte a Trilogiei culturii. Nu reamintesc decât o idee, cea esenţială: ritmul deal-vale al plaiului mioritic defineşte orizontul spaţial al culturii române. Lucian Blaga se recunoaşte, în mod deschis, continuatorul unei morfologii a culturii, bazate pe sentimentul spaţial, impuse de Frobenius şi Spengler. Anticipez, afirmând că Dan Botta nu-i va invoca pe aceştia ca precursori în modul