Nu e nevoie să fii bărbat pentru a observa câte reviste cu, despre şi pentru femei există pe piaţă, câte emisiuni tv au formatul asemănător acestor reviste, câte seriale cu femei eroine absolute (specialiste NASA, CIA, FBI etc.) putem viziona într-o singură seară, câte sute de reclame se folosesc de imaginea femeii self-confident, cu carieră de succes ş.cl., câte articole despre feminism citim într-o lună în mai toate periodicele culturale, la câte conferinţe universitare despre feminism suntem invitaţi în decurs de un semestru, câte trupe muzicale girl-power ascultăm zilnic la radio... În ceea ce priveşte statutul problematic al femeii în societatea falocratică, literatura românească pare să fi pierdut startul. Nu i-a rămas decât să proiecteze această abordare fie asupra comunităţilor tradiţionale marginale (rrome, din zona rurală sau de mahala), fie asupra celei academice. Din a doua categorie face parte prezentul roman.

Ştefania Mihalache este o tânără de 26 de ani, absolventă a literelor braşovene şi masterandă în studii de gen şi cultură la Universitatea Central-Europeană din Budapesta. Romanul ei de debut, Est-falia, este un fel de road-diary al tinerei fete din Est plecată la studii în Occident, prilej pentru consemnarea experienţei dezrădăcinării, a dislocării geografice şi a confruntării pe viu cu un Celălalt întrupat, ca în orice spaţiu de trecere care este campusul universitar, de toate naţionalităţile Balcanilor. O situaţie asemănătoare găseam în Pulsul lui Pan, romanul Ioanei Baetica, numai că, dacă acolo subiectul era superficial tratat, expediat prin retorică, Ştefania Mihalache nu se instalează nici ea propriu-zis în tema alterităţii, ci avem mai degrabă conceptualizarea ei. Situată într-un cadru academic, temporara criză de identitate a masterandei în feminism, problema integrării şi a socializării în mediul multicultural pierd dest