Iulia Sala, Casa cu pereti de vint,

Humanitas Educational,

Bucuresti, 2004

(editia a II-a), 78 pagini

Fascinatia povestirii, ca recuperare a identitatii naratorului, se datoreaza spatiului oriental, miraculos, care i-a dat nastere. Occidentul pragmatic, mereu modern si tehnologic, cedeaza in fata lumii exotice, niciodata indeajuns povestite, a Orientului. Marguerite Yourcenar, prin Povestirile Orientale, raspunde acestei atractii in prima jumatate a secolului al XX-lea.

Proza scurta a Iuliei Sala, distinsa cu Premiul pentru debut (sectiunea proza) acordat de Uniunea Scriitorilor din Romania pentru anul 2003, continua si ea, prin lirismul frazei si sensibilitatea animista, placerea povestirii de tip oriental. Iulia Sala este o inteligenta poematica funciar vizuala, picturala, sensibila la aspectele subtile ale existentei atunci cind urmareste scufundarea unui oras in iarba (Orasul care nazuia spre stele), un dans frenetic, ritualic, demonic (Dansul vietii), talpile ingrijite cu minutiozitatea unui artist plastic ale lui Wu Ling (Cele mai frumoase picioruse din tinut) sau inefabilul smarald lichid (Parfum de smarald).

Povestirile Iuliei Sala nu exploreaza realitati mitologice, fantastice, transcendente diegezei propriu-zise, finalitati surprinzatoare ca povestirile lui Borges, ci fiinta umana in angoasele si frustrarile sale, in visele bovarice ale sopranei din Amintirea unei dorinte vechi, in dorinta dezmarginirii prin moarte a batrinei din Casa cu pereti de vint, in cautarea absolutului creatiei printr-un Parfum de smarald ori in travaliul scriitorului in fata mesei de lucru din Povestea scriitorului.

Autenticitatea povestirilor este data de semne textuale cu materialitate diegetica: amintirea, casa cu pereti de vint, dansul, coralii, lacrima clovnului, capul pescarului, picioarele orientalei, masina inverzit