- Editorial - nr. 53 / 17 Martie, 2005 Apropierea de data semnarii documentelor de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana, la 25 aprilie 2005, moment precedat de avizul din 13 aprilie al Parlamentului European, a inceput sa agite spiritele. Vazandu-se inainte de vreme cu un picior in curtea UE, fara insa a avea si sacii in caruta, cetatenii romani au inceput sa prinda mai mult curaj, batand cu insistenta tot mai mare la usa acesteia, in speranta ca, daca nu o pot darama, cel putin sa o deschida mai larg. In acelasi timp, tarile luate cu asalt incep sa-si aduca aminte ca gluma s-ar putea ingrosa, ca un asemenea aflux de imigranti din Romania ar putea sa le puna probleme serioase, nu numai prin ocuparea de locuri de munca, ci si prin destabilizarea microclimatului de convietuire, prin cresterea criminalitatii si sporirea costurilor de protectie sociala. Nedispusi la un asemenea sacrificiu, de dragul romanilor si al Romaniei, tarile in cauza, mai recent Spania, incep sa intoarca foaia si sa uite ca ilegala afacere a folosirii, de ani de zile, a fortei de munca romanesti a fost reciproc avantajoasa, luand masuri drastice de autoprotectie, intr-o perioada in care se parea ca problemele imigrarii romanilor incep a fi pe cale de rezolvare. De altfel, momentul schimbarii macazului a fost determinat de stupidul accident declansat de soferul roman, aflat la volanul unui autocamion, stabilit si el ilegal in Spania, si care s-a soldat cu moartea a cinci tineri politisti spanioli. Daca ne-am pune noi, romanii, in situatia spaniolilor in acest caz, nu credem ca am fi reactionat cu mai multa toleranta. Faptul acesta regretabil putea fi insa mai usor trecut cu vederea de catre oficialii spanioli si fara a declansa represalii de asemenea proportii, daca individul in cauza n-ar fi avut, ca loc de bastina, o tara cu destul de multe puncte negre pentru felul neserios in care se