Saptamina trecuta, Ministerul Culturii si Cultelor a dat publicitatii o Carte Neagra a guvernarii PSD in domeniu. Cele cinci pagini par mai degraba un crochiu al subiectului, dar li se adauga materialele facute publice la seria de conferinte de presa din ultima vreme, detaliind raportul comisiei de control de la Teatrul National din Bucuresti ori evolutia si orientarea bugetului MCC in ultimii patru ani.
Cel putin la prima vedere, nu despre o catastrofa este vorba, ci despre un soi de blestem autohton al asezarii batului cu staif de lege in roata si asa scirtiitoare a unei evolutii care imi aminteste de replica perpetua a unui personaj romanesc de acum vreo trei decenii: si tira avanti…
- Proaste obiceiuri de marginasi rasariteni
O tirire inainte sub blestemul pamintului (al indelung proastelor obiceiuri de marginasi rasariteni) – blestemul aiuririi (prin imuabile metehne de clasa politica de care, personal, cind aud, imi vine sa scot troiana exclamatie timeo Danaos…). In fine, sa speram ca anul acesta, pe care MCC pare a-l acorda corectiilor si punerilor in aplicare a initiativelor legislative necesare, sa nu lase demagogiei fraze precum: „noile reglementari vor avea la baza realitatile si cerintele social-culturale actuale si vor fi elaborate in urma consultarilor publice“. In context, sper ca e doar o neglijenta de redactare faptul ca, alaturi cele 18 puncte de corectie legislativa pe care si le propune, MCC nu a notat si Legea 504, a institutiilor de spectacole. E de bun-augur insa declaratia Monei Musca legata de noua lege a sponsorizarii, instrumentul, in definitiv, prin care libera initiativa in domeniul culturii se poate elibera si economic, nu doar estetic.
Revin la subiect si pentru ca rigorile exterioare ce apasa asupra creatorului de echipa sint realmente mai complicate decit cele ce privesc creatorul individual si, c
