Am avut, zilele trecute, o discutie cu Radu Pavel Gheo, cunoscut cititorilor prin volumele Adio, adio patria mea, cu i din i, cu a din a si Romanii e destepti, ambele aparute la Editura Polirom. Se stie insa ca el a debutat ca autor de SF, cu volumul de povestiri Valea cerului senin (Editura Athena, 1997), urmat de un volum de critica, Despre science fiction (Editura Omnibooks, 2001). Referindu-se la „generatia ’90“, formata in jurul revistei Jurnalul SF, Gheo scria in cartea din 2001: „Respiram adinc, stringem chingile, recuperam, reevaluam si [...] urmeaza sa gasim un nou fagas“. L-am intrebat acum daca acei scriitori si-au gasit fagasul. „Cred ca da“ – mi-a raspuns el. „Cu precizarea ca e vorba de un fagas individual – si nu neaparat literar. Dintre cei care am inceput sa scriem acum zece-cincisprezece, chiar douazeci de ani, nu toti au vrut neaparat sa devina scriitori. Sau n-au putut, n-au avut timp s.a.m.d.“
Are dreptate Gheo. Unde este Adrian Preda, cel care debuta fulminant cu o povestire care a luat toate premiile ce se puteau lua la vremea aceea? Ne-a potopit cu alte texte? A scos vreo carte? Nu... Probabil este angajat la vreo firma care ii aduce bani, are familie, iar SF-ul a ramas o pasiune de tinerete. Danut Ivanescu scrie un text la citiva ani, in schimb gaseste timp pentru a scoate in fiecare luna revista Heavy Metal Magazine, al carei editor este. Doru Stoica a scris citeva texte (nu mai mult de 80 de pagini in total), a lasat volumul intr-o editura si a declarat ca atit a avut de spus. In Statele Unite va aparea in vara o antologie care contine si o povestire de-a lui. Ana-Maria Negrila a asteptat mai bine de zece ani, timp in care volumele ei s-au plimbat de la o editura la alta, pina sa-si vada publicata prima carte. Catalin Ionescu a publicat un roman in 2002 si are grija ca, trimestrial, sa apara Pro-Scris, singura revista (electro
