Dan Ioan Popescu, ministrul care a acumulat in timpul mandatului proprietati care cu greu pot fi justificate oficial, a fost artizanul unei afaceri inca cetoase, care ne costa aproape un miliard de euro, de patru ori mai mult fata de cit se negociase initial: modernizarea Portilor de Fier. Fara licitatie.
Afacerea privind modernizarea Portilor de Fier I si II se intinde pe mai multe guvernari, iar lucrarile au fost incredintate fara licitatie.
Retehnologizarea de la PF I a fost incredintata, in 1997, direct firmei elvetiene Sulzer Hydro - absorbita ulterior de o alta firma elvetiana, VA TECH - de catre guvernul Ciorbea, la initiativa lui Calin Popescu Tariceanu, ministrul Economiei de la acea vreme.
Guvernul isi motiva hotarirea prin aceea ca nu mai era timp, existind „pericolul producerii unor defectiuni majore (…), cu efecte economice nedorite si cu periclitarea gradului de siguranta in functionarea Sistemului energetic national".
Intr-adevar, termenul de retehnologizare de 30 de ani de la intrarea in functiune era depasit, dar in aceeasi situatie era si sora geamana din Iugoslavia a PF I, a carei modernizare a fost decisa in urma unei licitatii pentru care s-a gasit timp. Desi retehnologizate si modernizate, doua grupuri energetice de la Portile de Fier I sint defecte de mai multe saptamini.
Codrut Seres, ministrul Economiei, evalueaza pagubele la patru milioane de euro. El promite recuperarea prejudiciului de la VA TECH, firma care a executat modernizarea hidrocentralei. Insa nu incearca sa revada contractul si modul in care au fost incredintate lucrarile de modernizare de la Portile de Fier.
Intermediarul se spala pe miini
Contractul de la PF I a fost de 160 de milioane de dolari. Retehnologizarea s-a soldat cu o serie de avarii de atunci incoace, semnalate de presa la timpul cuvenit. Po
