Marius OPREA
Mostenitorii Securitatii
Editura Humanitas, Bucuresti,
2004, 270 p.
A devenit foarte confortabil, dupa caderea lui Ceausescu, sa tii discursuri minioase despre „dictatura“ si despre „manipularea maselor“. Este foarte probabil ca, de la primele ore ale Revolutiei, urechea activistilor si securistilor se obisnuise deja cu asemenea discursuri generale, cu iz filozofic. Mai mult decit atit: nu exista sluga abjecta a vechiului regim care sa nu se alature astazi, cu entuziasm, corului de condamnari ale „abuzurilor“ sau chiar „ororilor“ comunismului. Punctul culminant al acestui spectacol grotesc a fost atins in momentul cind fostul sef al Securitatii, generalul Plesita, ramas din toate punctele de vedere aceeasi bruta sinistra care orchestra represiunea ceausista, s-a etalat recent pe ecranele televizoarelor noastre, prezentindu-se drept o victima a unui sistem obtuz, care nu recunostea talentul si meritul personal!
Daca lamentarile si acuzatiile cele mai generale nu mai deranjeaza demult pe nimeni, ele intrunind o adeziune unanima, de tip „Cintarea Romaniei“, situatia este complet diferita atunci cind este vorba despre dezvaluirea crimelor concrete ale unor ofiteri concreti ai Securitatii. Despre cuplul Ceausescu se poate spune, de 15 ani incoace, absolut orice. Dar iti trebuie foarte mult curaj ca sa abordezi cazul cutarui agent secret „Moldovan“, „Muntean“ sau „Ardelean“ care si-a desfasurat activitatea in coordonate spatio-temporale precise. E cu atit mai riscant sa amintesti ca respectivul nu este o creatura fantomatica dintr-o epoca istorica definitv incheiata, ci o fiinta in carne si oase, care se misca nestingherita printre noi, plasata, adeseori, in pozitiile celei mai inalte decizii.
- Declamatii anticomuniste de opereta
Scriitorul, istoricul si jurnalistul Marius Oprea a fost unul
