Cred ca, sub o forma sau alta, chestiunea asta cu banii pe care Guvernul Nastase i-a dat presei sub forma de publicitate intereseaza pe toata lumea. Dintr-un motiv simplu: cumpararea bunavointei sau a duplicitatii media a facut parte dintr-o strategie mai vasta a PSD.
Structurile mafiote au fost construite si prin tacerea complice a unor jurnalisti sau prin subtilitatea atacurilor din presa - reglaj fin al discursului pseudo-justitiar suprapus peste un cinism profesional adus aproape de perfectiune. Mai cred ca, fara duplicitatea acestor jurnalisti, insusi PSD ar fi guvernat altfel.
Tocmai de aceea, initiativa lui Tariceanu de a face publice sumele pompate in presa de fosta Putere si de a reglementa trans-parenta cumpararii de reclama ar fi meritat sa fie salutata. Lucrurile nu stau insa chiar astfel, si asta o dovedeste pozitia lui Cristian Tudor Popescu, exprimata intr-o maniera previzibila, alaltaieri, la TVR.
N-ar fi trebuit sa surprinda pe nimeni ca CTP s-a aruncat inca din primele secunde asupra premierului, care a facut prea mult caz din povestea asta cu reclama. In definitiv, vorbea seful ziarului care a beneficiat cel mai mult de ea. Simultan insa, il auzeam pe presedintele Clubului Roman de Presa - omul care chiar stie cita toxicitate a produs in presa aceasta politica a Guvernului Nastase.
Obisnuiti, ca si in cazul lui Ion Iliescu, sa devenim atenti cind deschide C.T.P. gura, dar sa auzim numai ce nu vrea sa spuna, am urmarit argumentele pe care seful CRP incerca sa-si intemeieze furia. Iata de ce nu are el dreptate. C.T.P.
spune ca nu e treaba lui sa stabileasca daca zecile de milioane de euro ajunsi la presa sub forma de reclama au reprezentat publicitate politica facuta cu bani publici. Argumentul e fals: si un contabil incepator stie ca sumele plasate tuterilor sefi peste publicatii de trei le
