Am avut onoarea de a fi invitat la un mic-dejun cu presedintele Basescu la Blair House. Desi surprins, am acceptat cu placere. Imi notasem cateva lucruri pe care sa i le spun. Pe unele am apucat sa le rostesc, fie si partial, pe altele, nu.
Transcriu aici acele ganduri, cu speranta ca ele pot fi inca de folos:
CASATORIA. Romania face un mare pas in lume. E ca o fata de maritat. Casatoria ar trebui sa fie una ideala – si din dragoste, si din interes. E nevoie de foarte mare intelepciune – fata nu e prea frumusica, nu vine cu zestre mare si nici tinerica nu mai este, dupa 15 ani de orbecaieli.
GLORIA. M-am bucurat sa aud ecouri excelente ale intalnirii din Biroul Oval, dar gloria unei vizite la Washington tine foarte putin. Vara trecuta, prietenul dlui Bush era dl Nastase. Azi – dumneavoastra. Chiar in timpul dialogului cu presedintele Bush, in alte birouri si anexe ale Casei Albe vizita dvs. luase sfarsit – se lucra deja la vizitele din zilele urmatoare.
SANSA. Cand e nevoie de ea, Romania este perceputa ca o pepita de aur. Cand nu (mai) este, devine un munte de balast. Placile tectonice ale lumii politice se reasaza. Cine ramane pe dinafara risca sa fie lasat acolo pentru multa vreme. Cine intra in carti, dar cu mare handicap va avea de tras din greu.
Nicaieri, titlul unei carti de Marin Preda nu se potriveste mai bine ca in Washingtonul politic – Viata ca o prada. Prin aceasta gara, un tren nu trece de doua ori. Oricum, Romania a pierdut prea multe trenuri. Jucati-va sansa cu intelepciune!
PUTEREA. Jordis von Lohausen spune despre ea: "Puterea este egala cu forta inmultita cu situatia". Forta, tractiune politica ati aratat in alegeri. Inmultiti-o cum trebuie cu situatia si veti evita ipostaza presedintelui, care a constatat ca a castigat alegerile, dar nu si puterea.
ALEGERILE. Lordul
