Au trecut 60 de ani de cand regimul comunist a fost instalat in Romania. Data de "nastere" ar mai exista, dar o data de "deces" e mai greu de gasit. Sa fie '89? Sa fie '96? Sa fie 2004? Toti am sperat ca Revolutia sa puna capat raului. Dar n-a fost sa fie asa.

La adapostul tinerei democratii, al libertatilor si drepturilor omului, vechiul sistem si-a vazut mai departe de treaba, solid inserat in toate: in economie, finante, cultura, justitie, administratie, politica, media, societate civila etc. De altfel, structurile sale ar fi supravietuit mult si bine daca nu ne sufla rece-n ceafa acquis-ul comunitar.

Pentru ca n-a existat o lege a lustratiei, pentru ca un Plesita si alti tortionari n-au fost judecati, pentru ca nu s-a ocupat nimeni de acest "aparat" de securitate care, in afara de specializarea in represiune, mai detinea si comertul exterior, si-a insusit in folos propriu o buna parte din avutia nationala.

Devalizarea economiei, a bancilor, aparitia in contrapartida a averilor fabuloase, saracirea saracilor, traficul de arme, de persoane, de stupefiante, amestecul in crima organizata al unor grei din protipendada de-a valma cu grei din lumea interlopa, mentinerea la "secret" a dosarelor sa nu aiba oare nici o legatura cu lipsa unor gesturi legitime si indelung asteptate de delimitare fata de

regimul criminal comunist? Faptul ca nimeni nu a platit serios pentru crimele savarsite sa fi fost luat drept incurajare pentru incalcarea si sfidarea in continuare a legilor? Faptul ca un proces de purificare - fie el si numai sufletesc, de recunoastere a greselilor si obtinere a iertarii - a fost evitat sa fi permis perpetuarea nedreptatilor si suferintelor? Pentru ca ce s-a facut, de voie, de

nevoie, s-a facut cu jumatati de masura, prin felurite constrangeri si nicidecum din convingere, din noblete sau onoare. @N