S-a vorbit mult în ultimii ani despre conflictul interetnic de la Târgu Mureş din martie 1990, mai ales în primii ani de după acel nefericit eveniment. Raportul întocmit şi dat publicităţii referitor la evenimente a ocolit cu fineţe fondul problemei. Din comisia de anchetă a evenimentelor petrecute atunci, au făcut parte oameni deveniţi celebri mai târziu, dar intraţi aproape în anonimat acum, precum Gelu Voican-Voiculescu sau Mircea Chelaru.

Dar întrebările rămân. Mai mult chiar, ele se amplifică pe măsură ce timpul trece şi devenim mai lucizi şi mai detaşaţi de ceea ce s-a întâmplat atunci. Contează însă ce spun mureşenii, oameni simpli, români şi maghiari, despre acele evenimente. La 15 ani ştim cine au fost cei manipulaţi, dar nu ştim nimic despre manipulatori. Şi probabil, nici nu vom afla prea curând.

Primele luni de libertate au fost pentru români o perioadă de entuziasm şi euforie, de identitate între discursul oficial şi opţiunile omului de pe stradă. Scopurile declarate erau de revenire la o democraţie bazată pe sistemul pluripartid şi economia de piaţă, precum şi reintegrarea României în spaţiul politic şi cultural european de care a fost ţinută deoparte timp de decenii prin Cortina de Fier. Aceeaşi atmosferă a fost şi la Târgu Mureş până în martie 1990.

Evenimente discutabile şi interpretabile Evenimentele de la Târgu Mureş din martie '90, au reverberat şi în localităţile din jur. În concepţia "regizorului din umbră", acestea trebuiau să constituie scânteia necesară pentru izbucnirea unor conflicte asemănătoare şi în alte localităţi din Transilvania locuite compact de populaţie de etnie maghiară. Cele preconizate nu au reuşit în totalitate din diverse motive. Un moment al acestui scenariu îl reprezintă şi barajele ridicate pe ruta Târgu Mureş – Reghin, în localităţile Dumbrăvioara, Ernei şi Sângeorgiu de Mureş cu scopul de a împiedic