Dupa ce a asternut pe hartie romanul "In numele trandafirului", Umberto Eco s-a temut ca densitatea si puterea acestuia il vor impiedica sa mai fie in stare sa mai realizeze ceva de care sa fie mandru, care sa exprime intreaga sa lume de sentimente.
S-a temut degeaba, insa, si ceea ce a urmat, inclusiv "Pendulul lui Foucault", a fost uimitor pentru el, pentru critici si cititori, nicidecum. Valoarea extraordinara si recunoscuta mondial a acestui autor italian, profesor de semiotica la baza, nu l-a impiedicat pe acesta sa incerce sa vorbeasca si pe intelesul...
copiilor! De ce sa nu ii bage si pe acestia in seama, de ce sa nu ii pregateasca pentru lumea ideilor sale cu povesti care sa se insinueze si sa transmita un mesaj clar? Iata ca Umberto Eco face acest experiment in cartea «Trei povestiri», ilustrate de Eugenio Carmi, si sosita acum si in Romania.
Ca sa vedeti ce Eco poate avea Umberto pentru micutii sai prieteni, va prezentam un fragment din noile istorisiri, dar el va prinde cu adevarat viata si contur abia dupa ce va fi integrat totului. Si stiti cat de bine se incheaga ideile la acest faimos scriitor, cu toate ca imaginile aduse in fata ochilor nostri par deseori rupte dintr-o lume incredibila, imposibila.
«Intr-o buna zi, de dimineata, plecara de pe Pamant/
din trei puncte diferite, trei rachete./
In prima se afla un american,/
care fluiera vesel o melodioara de jazz./
In a doua se afla un rus, care canta cu glas profund "Volga, Volga"./
In a treia se afla un chinez, /
ce canta un cantec preafrumos,/
care celorlalti doi li se parea afon./"
Un general rau cu o uniforma plina de galoane (" ajuns, sarmanul, portar la hotel»), trei cosmonauti ("un rus, un american si un chinez uimiti sa descopere cat de tandru poate fi un martian!") si gnomii de pe Gnu (mai pasnici si