Convorbirea aceasta a avut loc in noiembrie 2002. Doua piedici au stat in calea realizarii interviului: o data sfiala noastra de a ramine singur in camera cu o ?biblioteca vie?, care, credeam, ma va privi din mii de carti deodata, apoi, faptul ca Adrian Marino, fusesem prevenit, accepta cu greu sa dea interviuri.
Convorbirea aceasta a avut loc in noiembrie 2002. Doua piedici au stat in calea realizarii interviului: o data sfiala noastra de a ramine singur in camera cu o ?biblioteca vie?, care, credeam, ma va privi din mii de carti deodata, apoi, faptul ca Adrian Marino, fusesem prevenit, accepta cu greu sa dea interviuri. Mi-am pus in joc micul credit de simpatie ce-l aveam, ca publicist, la domnia-sa si la doamna Lidia, solicitind nu un ?interviu?, ci o discutie la o cafea.
Oamenii mari sint de o simplitate dezarmanta. M-a primit prevenitor, zimbind. Un zimbet copilaros, de genul ?nu te teme, nu musc!? M-a acceptat, inventind, ca scuza, un fel de joc, in care am intrat imediat. Dinsul imi aducea aminte deseori ca poetii sint un fel de rasfat, pe care ni-l permitem uneori, desi orice medic cultural serios trebuie sa se gindeasca de doua ori inainte de a-i trece pe reteta, iar eu protestam, de forma, si incercam sa-l ademenesc spre tot felul de capcane poeticesti. Cind grav, cind jucaus, Adrian Marino a fost un interlocutor admirabil.
A implinit in toamna aceasta 81 de ani. 8 ani de inchisoare. 6 ani de domiciliu fortat. 25 de carti scrise in romana, 2 in franceza. 12 carti traduse in limbi straine. ADRIAN MARINO nu are nevoie de prezentare. Poate doar aceste cuvinte ale poetului Gheorghe Mihai Birlea, directorul Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet: ?Adrian Marino a fugit de institutii pentru a deveni el insusi o institutie. O institutie singulara in cultura romana. Cautind sa fie singur, a ajuns singular?.
?Nu am avut ni