Laleaua provine din Orientul Apropiat, se mai numeste si "Tulipa", isi are originea in cuvantul persan "toliban", care inseamna turban, floarea lalelei fiind asemuita acestuia. Numele popular de lalea e de origine turceasca.
Este o floare apreciata din vremuri stravechi, fiind un element grafic des folosit pe ceramica veche si pe vestitele covoare orientale. Dar tara lalelelor este tot Olanda, inca din secolul al XVII-lea era o valoare deoarece bulbii se foloseau la troc cu monede sau cu zestre ce valorau greutatea lor in aur.
In prezent, culturile de lalele in Olanda se intind pe mai mult de 10.000 hectare; este floarea nationala a acestei tari.
Florile lalelei sunt intr-o gama foarte larga de culori: alb, rosu, galben, portocaliu, roz, ciclam, intr-una sau doua culori. Exista, in general, patru tipuri de flori: simple rotunjite la varf; involte (cu mai multe randuri de petale) si rotunjite la varf; ascutite la varf; lalele papagal, simple cu flori franjurate, dantelate sau incretite.
Laleaua are nevoie de terenuri insorite cu sol nisipos, bine drenat. Rezista la temperaturi scazute, dar nu suporta caldurile excesive. Creste si infloreste bogat daca are apa suficienta.
Plantarea se face in luna octombrie la distante de 20-30 cm. Terenul trebuie sa fie bine pregatit; arat la 30 cm, maruntit si nivelat. Bulbii trebuie sa fie mari, uniformi, fara urme de rani si de obicei se trateaza cu fungicide inainte de plantare pentru a impiedica aparitia mucegaiurilor.
Recoltarea florilor se face in faza de boboc bine colorat, dimineata devreme sau seara dupa apusul soarelui. Florile se pastreaza la intuneric si racoare in ziar umed. Bobocii se deschid la lumina si isi pierd frumusetea, tijele se indoaie iar daca aerul este prea uscat, floarea se ofileste repede. Pentru a-si reveni, tijele se taie din nou la baza si floarea se scufunda cu totul
