PAROHIE DISCIPLINATA Am intrat si in Casa Domnului pentru a vedea daca enoriasii mai respecta un cod vechi de secole, cel al purtarii cuviincioase in biserica. Auzisem de un preot la Peris care le-a predicat despre bunele maniere nu doar enoriasilor din parohia sa, ci si fotbalistilor! Asa indrazneala mai rar. O fata bisericeasca sa-i aduca pe calea cea dreapta, intre doua antrenamente, pe sportivii mai putin preocupati de politeturi.
FRATE SI SORA. Am ajuns la biserica din Peris, intr-o duminica dimineata, pentru a asista la Sfanta Liturghie. Din curte, lacasul parea parasit. Doar tricolorul Romaniei flutura, infipt intr-un stalp al imensei porti de lemn. De cum am trecut pragul bisericii, am descoperit caldura credintei. Enoriasii locului erau asezati, cuminti, pe scaune, ascultand povetele sfintelor carti prin glasul preotului Alexandru Ionescu. Luau aminte cu atata atentie, incat, cand o batrana si-a scapat bastonul, in toata biserica a rasunat ecoul lemnului lovit de podea. Dupa ce preotul a incheiat liturghia cu obisnuitele binecuvantari, l-am asteptat sa schimbe cateva vorbe cu credinciosii. Carora, surprinsi am fost sa auzim, li se adresa cu "maicuta", "sora" si "frate". "Folosirea termenului de "domn" sau de "doamna" nu se cade in biserica. Implica o distanta. E nevoie de o apropiere sufleteasca", ne-a explicat parintele.
LISTA DE POVETE. Nu i-a fost usor sa faca ordine in parohie. Din ziua in care a fost numit preot al bisericii din Peris, a scris doua foi cu "Povete despre felul cum sa te porti in Sfanta Biserica si sa serbezi duminica si sarbatorile" si le-a lipit pe usa pronaosului. Aceleasi reguli le are agatate si pe un perete al altarului. "Pe cuvantul meu de preot, regulile pe care le-am afisat la intrare le am si in altar. De multi ani stau la loc de cinste. Cand am venit aici, in 1987, am gasit numai haos. Se vorbea i
