Dintre zecile de persoane care s-au perindat la televiziune in zilele revolutiei, doar un nucleu mic a ramas la conducere. La scurt timp, romanii au inceput protestele ca oamenii din esalonul doi al conducerii partidului comunist au "confiscat" revolutia. Noii lideri aveau multe de ascuns despre biografiile proprii, ale parintilor sau socrilor. Astfel a inceput aventura arhivelor. de ILARION TIU SPECIAL FRAGMENTE. Dosare ale CC al PCR ajunse in Arhivele Nationale "Trecerea Armatei de partea poporului" la 22 decembrie 1989 a adus credibilitate si popularitate institutiei. Noii lideri ai ostirii au abuzat de aceasta incredere si au pornit de indata o neavizata campanie de stergere a trecutului incomod.

PRIMELE ORE DE LIBERTATE. Pe buzele manifestantilor din pietele marilor orase erau scandate neintrerupt lozinci de libertate, de elogiere si fidelitate a Armatei fata de revolutie. De unde oare acest entuziasm fata de Armata? Populatia aflase deja la 22 decembrie 1989 ca Armata fusese scoasa pe strada pentru a reprima revolta de la Timisoara, incercandu-se acelasi scenariu si la Bucuresti. A fost manipulare dirijata sau pur si simplu multimea a reactionat inconstient in nevoia de credinta si speranta in ceva sigur si bun? Cert este ca, intr-un timp al contestarilor, Armata a fost privita ca singura institutie credibila.

RESPONSABILITATE? Atata timp cat arhivele comunismului nu vor fi deschise in totalitate, nu vom putea elucida concret rolul Armatei in evenimentele din decembrie 1989. Exista insa multe indicii care au condus la supozitii privind responsabilitatea Armatei in reprimarea revoltei de la Timisoara si pregatirea "macelului" la Bucuresti. Moartea ministrului Apararii, Vasile Milea, indiferent ca a fost sinucidere sau crima, are in esenta aceeasi semnificatie - culpabilitatea institutiei pe care o conducea in faptele petrecute in perioada