E primul gest al copiilor: aratatul cu degetul. Si primul obicei pe care parintii se chinuie sa-l starpeasca, numai pentru ca nu stiu ce cod al manierelor elegante il considera vulgar. de LUCIAN MANDRUTA SUFLETUL COMERTULUI Ei bine, se intampla si in publicitate: saptamana trecuta, CNA a interzis un spot pentru ca ironiza concurentul.
Cazul merita o dezbatere legala, insa avocatii sunt prea scumpi sa-i consulti la realizarea unui articol, asa ca am apelat la tanti Nina.
N-o cunoasteti, se ocupa cu cafelele la o institutie anonima. Ei bine, doamna Nina a dat urmatorul verdict: "Ia mai lasa-i, draga, sa se injure si intre ei, nu vezi ca nimeni n-are curajul sa le zica ceva?".
E un verdict simplu si care pune punct pe absenta completa a lui i. Dar si a lui a, b, c, d, e... in sfarsit, a tuturor literelor cand vine vorba de discurs antibranduri. Nimeni nu poate vorbi deschis despre ele. Nimeni nu poate sa atace un brand, pentru ca nici o cetate din Evul Mediu amenintat de turci nu e mai aparata ca el: avocati, bugete de PR, bugete de publicitate, copywriteri nervosi gata sa te distruga pe o pagina intreaga. Brandul nu mai e o institutie: e de-a dreptul o zeitate. Una care cere sacrificii umane in caz de necredinta.
In chestiunea disputata la CNA, cele doua companii au o buna reputatie: oamenii n-au motiv sa le injure. Dar asta nu inseamna insa ca ele nu se pot adresa una alteia. Ca nu pot sa arate cu degetul, indiferent la ce arata... Iar daca o companie se simte lezata, n-are decat sa cumpere si ea ceva spatiu (inclusiv in Jurnalul National, multumim anticipat) si sa se razbune. Ce poate fi mai placut, mai omenesc si mai viu?
Coincidenta, tot saptamana asta, o companie americana a decis sa lanseze un atac deschis (si complet legal in Statele Unite) la adresa concurentei. United Airlines a publicat machete cu un om facut pachet in
