Majoritatea politicienilor romani sunt, prin definitie, oportunisti. Pentru ei nu conteaza doctrina, principiile, idealul. Actiunea politica este o actiune in folos propriu.
Politicianul roman este gata oricand sa naparleasca daca interesele lui o cer. De la inceput, el urmareste doar propria-i "marire". Politicianul roman este un histrion. Orice rol i se potriveste si aspira sa joace toate rolurile. Cred ca nimic nu e mai evident pentru definirea lui decat "traseul" lui C.V. Tudor, actual "presedinte de onoare" si fost presedinte executiv al Prm. In cincisprezece ani de democratie, "originala" era sa adaug, personajul, campion absolut al liberschimbismului, a avut un traseu absolut uimitor, de la stanga la dreapta si invers. C.V. Tudor a trecut cu o usurinta demna de o cauza mai buna de la nationalismul extremist si xenofob, la filosemitism si internationalism, de la "justitialism" (si el autoproclamat), la liberalism si conservatorism. Presa independenta a dezvaluit tarele lui caracteriale. Si, in realitate, ea l-a creat. Daca nu l-ar fi bagat in seama, incercand sa raspunda invectivelor lui groase, probabil s-ar fi stins de la sine. Autodefinitul "tribun" ar fi constatat ca se rasteste in gol, ca "spectatorii" sunt din ce in ce mai putini. Iar fostii securisti, care l-au protejat si in vremea lui Ceausescu, s-ar fi orientat spre alte formatiuni politice, capabile sa-i acopere, sa le sustina actiunea discreta de revenire la putere, de onorabilizare. Nu intamplator s-a scris ca Prm-ul aduna "ideologii" Securitatii, colaboratorii convinsi ai acesteia, care intr-o "societate de piata" nu puteau sa fie "competitivi".
Nu as fi comentat ultima "naparlire" a liderului Prm, daca aceeasi presa independenta nu i-ar fi dat o importanta disproportionata. In fond, asa-zisa retragere a "tribunului" de la "conducerea executiva" a Prm-ului, rebotezat, cu aceeasi o
