Daniel Sandru

Pentru unii istorici, оnainte de a fi o ideologie, nationalismul reprezinta o metoda prin care politicienii obtin voturi. Mai ales acolo unde, ca si оn Romania, proiectul national nu este, la nivel intelectual, unul definitivat. Un astfel de politician abil a fost, оnca din 1991, Corneliu Vadim Tudor, care si-a adunat o sleahta de securisti оn juru-i, fondand mai оntai o gazeta, iar apoi – cu ordin de la Iliescu, dupa cum spun unii – un partid. PRM a alunecat, imediat dupa оnfiintare, оnspre locul ideologic rezervat strutocamilelor, оmbinand ultranationalismul sovin si xenofob cu un comunism cu iz patriotard. Vadim s-a vazut astfel, vreme de mai bine de un deceniu, salvatorul tuturor frustratilor tranzitiei. Aceeasi ocazie i-a dat posibilitatea sa-si creeze si niste clone, mai mici sau mai mari, prin toata tara. Nu pot uita, de exemplu, furia schimonosita a micului tribun de Iasi Vlad Hogea (actualmente satelizat ca deputat de Vaslui), оn campania din 2000, manifestata оn Aula "Eminescu" a Universitatii "Cuza", la o оntalnire cu studentii. Dupa cum nu pot uita mizeriile numite "pamflete" publicate de acelasi ipochimen оntr-o carte girata de Academie, sub obladuirea unui "dinozaur" al istoriei antonesciene, Gheorghe Buzatu, si el fost senator PRM de Iasi. Acestia au crescut pe langa Anghel Stanciu, peremistul iesean care tot pupa Parlamentul fara a se vedea mare lucru, un soi de "El Comandante" al cuibului nationalistilor ieseni, cel printre pasiunile caruia se afla, s-ar parea, si agresarea ziaristilor. Toti acestia, оn frunte cu "El Lidero Maximo" Vadim Tudor, devenit cam "minimo" dupa ultimele alegeri, оncearca sa ne tot convinga, de vreo doi ani оncoace, ca au devenit niste fete mari. Ca sunt cuprinsi de fiorul european si ca sunt iubitori de evrei si tigani. Оti si spui, prostit: "Dom’ne, astia mai ca ar lua