Are 23 de ani şi de patru ani este diagnosticată cu cancer. Eva Szabo, din Zalău, zâmbeşte permanent şi te priveşte cu ochi de un albastru clar: “Dacă mâine mor, eu sunt fericită, pentru că am trăit din plin în ultimii patru ani”. Nu îndrăzneşti să îi întrerupi povestea, care şochează prin acurateţe şi atitudine. A venit la Târgu Mureş pentru a beneficia de masajul special în tratarea limfedemului pe care fizioterapeuta Grupului Destine Comune i-l poate oferi.
În liceu o deranja foarte mult faptul că îi amorţeste piciorul. Medicul i-a recomandat vitamine, iar apoi i s-a spus că are lipsă de calciu. “Aşa că mi-a administrat tot felul de vitamine, care au ajutat tumoarea să crească”, povesteşte Eva. La 18 ani locuia cu fratele ei mai mare în chirie, datorită unor probleme pe care le avea cu părinţii. Lucra în fiecare zi, aşa că nu şi-a permis să renunţe la banii pentru chirie ca să consulte mai mulţi medici. Asta până când a ajuns la Urgenţă, paralizată pe partea dreaptă. Nici cei de acolo nu au ştiut cum să o ajute. “Am intrat în Zalău în spital pentru două săptămâni. Nu ştiam ce se întâmplă, pentru că medicii vroiau să discute doar cu părinţii şi nu cu mine, care arătam de 16 ani”, mărturiseşte Eva. Apoi a plecat la Cluj, unde i s-a făcut o biopsie la ce părea o umflătură pe piciorul drept. “Eram cea mai tânără din secţie. Am stat timp de trei săpătămâni, în care am distrat pe toată lumea. Aşa mi se părea normal, dacă nu eram eu optimistă, ce puteau spune cei bătrâni?!”.
Piciorul sau viaţa
Diagnosticul a fost dur: sarcom sinovial, o penetrare a tumorii în muşchi şi os. O boală foarte rară, deci greu de diagnosticat. “La 18 ani abia ştiam ce înseamnă o biopsie, iar când tatăl meu a venit la spital şi a început să plângă, a trebuit să îl consolez”, îşi aminteşte Eva. A fost informată apoi că trebuie să aleagă între a-şi pierde piciorul drept sau de
