In urma cu aproape 55 de ani, Marin Teica din Craiova era tinar ofiter de manutanta intr-o unitate militara din România. Schimbarea regimului si intrarea rusilor in tara pentru multi ani i s-au parut glume proaste, de care nici macar nu a catadicsit sa rida. Baiat de tarani mijlocasi din Silistea Crucii, judetul Dolj, locotenentul Teica nu avea cum sa vada cu ochi buni ceea ce incepuse sa se intimple: parintilor lui li se luau paminturile si toate acareturile, iar betivii, tiganii si saracii se instalasera in fruntea trebii si urlau cit ii tineau bosogii despre egalitate si fraternitate in saracie. Incepuse vinatoarea de vrajitoare si multi ofiteri erau dati afara din armata doar pentru ca aveau parinti instariti. In anul 1952 i-a venit si lui rindul si, printr-un ordin special, a fost trecut in rezerva. De atunci a inceput calvarul vietii lui, care nu s-a terminat nici pina acum. Pus pe liber din armata, Marin Teica a constatat repede ca nu numai ca nu mai avea dreptul sa poarte haina militara, dar nici nu mai putea sa se angajeze. Au urmat ani grei de boala si de munca necalificata, peste care a trecut stringind din dinti si sperind in vremuri mai bune. Regimul nou instalat l-a urmarit pas cu pas zeci de ani, in asa fel incit acolo, sus, cineva stia si cind respira. Pentru ca era un potential pericol scapat in acele vremuri fara puscarie, s-a gasit repede o solutie. In anul 1962, dupa un meci de fotbal la care era suporter, Teica a fost arestat si condamnat de regimul vigilent pentru huliganism politic, doar pentru ca in acel meci de fotbal si-a permis sa injure echipa de fotbal a armatei, echipa care in acea zi, spune Teica, chiar a facut un meci prost. Dupa ce a scapat din puscarie, a avut parte de un tratament special, in sensul ca de atunci i s-a deschis dosar de urmarire la Securitate, urmarire care nu a incetat decit pe 22 decembrie 1989. Dupa ce a fost permi