Adrian Porfir are 24 de ani si a suferit de o boala foarte grava. Un cheag de sange pe creier ii provoca ameteli si tulburari de vedere. Dar nu aceasta e tragedia vietii lui. Caci boala a invins-o, cu Adrian Porfir are 24 de ani si a suferit de o boala foarte grava. Un cheag de sange pe creier ii provoca ameteli si tulburari de vedere. Dar nu aceasta e tragedia vietii lui. Caci boala a invins-o, cu ajutorul tratamentului. Moartea bunicului, fiinta pe care a iubit-o cel mai mult, i-a marcat adolescenta. La varsta de 13 ani, a devenit un "copil institutionalizat". Au urmat 11 ani petrecuti la Casa de copii nr. 12 "Sf. Nicolae", din Baneasa. Adrian a avut ambitia sa invete, mai ales la matematica, hotarat sa faca ceva cu viata lui. A absolvit Liceul "C-tin Brancusi", clasa de matematica-fizica, apoi o scoala postliceala de proiectanti in constructii civile. in prezent, este student in anul al IV-lea la Facultatea de Instalatii, specializarea Echipamente pentru Protectia Atmosferei, din cadrul Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti. Primeste o bursa sociala de 1,7 milioane lei pe luna. Locuieste singur, intr-o camera cu parchet auriu si termopane, la caminul fundatiei "Viata si lumina" nr. 4, condusa de Florin Ivanovici.
"Porumbelul, pentru mine, inseamna bunicul"
Adrian nu este orfan. Are mama, doi frati "buni" mai mari - si ei crescuti la Casa de copii nr. 12, un tata de-al doilea si doua surori vitrege. Pe tatal sau natural nu l-a cunoscut niciodata. I s-a povestit insa ca o batea rau pe mama lui si umbla sa-si fure baietii. Pana in clasa a VII-a, cand mama l-a adus in Bucuresti, langa fratii dati in plasament la stat, pe Adrian l-au crescut bunicii de la tara. Locuiau in apropiere de Rm. Sarat. "Eu nu veneam la casa de copii. Am avut un bunic, bunicul meu adevarat de la tara, tatal mamei mele, care a tinut foarte mult la mine. Bunicul nu a vru
