In vara lui 1933, la cinci luni de la producerea evenimentelor, in sala de judecata a Consiliului de Razboi al Corpului II Armata din Capitala a inceput procesul celor implicati in greva de la Grivita. A fost un proces-mamut, dar printre acuzati nu s-au aflat doar ceferisti comunisti, asa cum s-a spus ulterior in propaganda.

de CRISTINA DIAC ISTORIA COMUNISMULUI "Procesul ceferistilor"

PUSCARIAS. Detinutul politic Gheorghe Gheorghiu-Dej in arhivele Sigurantei "Sala destul de spatioasa. Doua randuri de banci, separate printr-un grilaj de lemn. Public deloc. In schimb, avocati multi. Inscrisi - peste douazeci. Proces trist. Acuzatii - unii minori, chipuri smolite, cateva femei, tineri. In majoritate someri. Altii - fosti lucratori la Atelierele CFR Grivita. Curtea in alb, uniformele verii. Pe fereastra deschisa se incadreaza de la etaj un patrat de peisaj verde, desfasurat parca la linia orizontului, ocupata taman la mijloc de o biserica." Descrierea de mai sus seamana cu preambulul unei piese de teatru, prin care cititorul este introdus in cadrul in care se va desfasura piesa. In realitate, este doar introducerea literaturizata pe care un gazetar de la ziarul Adevarul, o face unui subiect grav: procesul celor acuzati in timpul grevelor din ianuarie-februarie 1933.

BAZA JURIDICA. Pe 17 iunie, in incinta Consiliului de Razboi al Corpului II Armata din Bucuresti a inceput "procesul ceferistilor". Prin ordonanta din 5 februarie, ca urmare a grevelor, Guvernul taranist condus de Vaida-Voievod a introdus starea de asediu in Bucuresti, Cernauti, Galati, Iasi, Ploiesti si Timisoara, precum si in regiunile industriale din judetul Parhova. In acest act legislativ se spunea ca incalcarea prevederilor sale va atrage judecarea faptelor respective de catre tribunalele militare.

Un proces pestrit. In fata Curtii ar fi trebuit sa apara 1