REPORTER IN TIGAIE
TUDOR CIRES
"Dar ce vei fi crezand matale, ca o mancat iarna lupchii?" Rasul sanatos al omului de langa mine ma molipseste si nu mai simt atat de puternic gerul care musca obrazul cu perfidie. Sunt pe una dintre "baltile" care insotesc cursul Dunarii. "Ce-a mai ramas din baltile de odinioara!", imi spune interlocutorul meu, un barbat zdravan, care se incumeta sa infrunte vremea cainoasa a primelor zile - calendaristice - de primavara. Sa aiba vreo 70 de ani, batuti pe muchie. Il cheama Victor Kapusta. Il banuiesc sa fie lipovean, mai ales dupa ce-l ascult vorbind lipoveneste cu Petea Ivanov, camaradul lui "de arme". Dar neaga iute: "Nu mi-s lipovan, sunt polac (polonez - n.n.), la a doua generatie aici. Dar stiu vorbi romaneste, rusaste, ucraineste, bulgareste. Eu zic ca e bine omul sa stie cat mai multe limbi sa vorbeasca". "Si pe-a pestilorâ¦" Rade iar, si-mi aduc aminte de ce sunt acolo, pe gheata, in bataia vantului. E ultimul pescuit la copca. "Inainte vreme, era Dunarea plina de balti. Erau plamanii Dunarii. Si primavara, cand se schimba vremea, dinspre apa incepea sa bata Baltaretul. Si ducea mirosurile pamantului reavan pana departe, la munteâ¦" Ghicesc in vorba lui nostalgia dupa timpurile cand "baltile erau mai multe si pestele mai usor de prins".
REPORTER IN TIGAIE
TUDOR CIRES
"Dar ce vei fi crezand matale, ca o mancat iarna lupchii?" Rasul sanatos al omului de langa mine ma molipseste si nu mai simt atat de puternic gerul care musca obrazul cu perfidie. Sunt pe una dintre "baltile" care insotesc cursul Dunarii. "Ce-a mai ramas din baltile de odinioara!", imi spune interlocutorul meu, un barbat zdravan, care se incumeta sa infrunte vremea cainoasa a primelor zile - calendaristice - de primavara. Sa aiba vreo 70 de ani, batuti pe muchie. Il cheama Victor Kapusta. Il banu
