- Sportiv - nr. 56 / 22 Martie, 2005 Cei care au urmarit sambata, 19 martie a.c., meciul de rugby din "Turnul celor Sase Natiuni" intre reprezentativele Tarii Galilor si Irlandei, au avut ce invata. Au putut vedea acel spectacol unic din debutul partidei, in care un stadion intreg, toti galezii imbracati in culorile echipamentului echipei nationale, jucatorii, antrenorii, oficialii cantau, in acel cor enorm, imnul Tarii Galilor. Totul a fost transformat, in acel moment, intr-o sarbatoare nationala! Este acesta un act de curat, adevarat si necesar nationalism, in cel mai bun sens al cuvantului? Este! Mai zilele trecute, un ziar rusesc _ "Zvezda" _ atragea atentia ca, in trupa de azi a Federatiei Ruse, urmasa temutei Armate Rosii, este nevoie de o infuzie de nationalism, fara de care militarii nu mai au nici o motivatie, in caz de nevoie, sa isi mai apere tara. Am apelat la aceste doua exemple, tocmai pentru a atrage atentia asupra catorva aspecte, mai ales ca se apropie meciul de fotbal, hotarator, al Romaniei cu reprezentativa Olandei, in cadrul preliminariilor "Cupei Mondiale - Germania 2006". De nenumarate ori am avut ocazia sa particip la importante momente si actiuni oficiale la care se intoneaza Imnul de Stat al Romaniei: "Desteapta-te, romane!". E trist sa constati ca romanii nu numai ca nu-si canta imnul national, dar nici macar nu-l cunosc, nu-i stiu versurile. La intonarea lui, unii nici macar nu iau pozitia ceruta, in picioare, nu se descopera, fumeaza, se deplaseaza de colo-colo. Imi inchipui ce grimasa ar mai face strambatorii din nas, daca ar proceda si sportivii romani: fotbalistii, rugbystii, handbalistii, gimnastii, hocheistii, baschetbalistii, atletii, toti suporterii si oficialii, la fel ca galezii, castigatori ai "Marelui Slem"! Ar fi ei, cumva - cum se exprima, mai ieri, un nimenea-n drum - ultranationalisti si extremisti? LAZAR LADARIU - Spor