Premiera in miscarea sindicala romaneasca: o mie de sindicalisti de-ai nostri au iesit la miting, nu in Piata Victoriei, nu in fata vreunei prefecturi, ci taman la Bruxelles, unde au participat la o actiune organizata de Confederatia Europeana a Sindicatelor. Majoritatea au plecat cu autocarele si au facut 5 zile pe drum, dus-intors, ca sa demonstreze 4 ore in capitala Belgiei.
Circa 150 de oameni au preferat sa dea un ban in plus, sperand ca daca inchiriaza o cursa charter scapa de oboseala drumului. Dupa ce au vazut ca au luat teapa, ca avionul programat sa decoleze la ora 7.00 a plecat la ora 11.30 si nu spre Bruxelles, ci spre Maastricht, deci era putin probabil sa mai prinda euro-mitingul, n-au renuntat la zbor.
Au alergat nauci, nemancati si nedormiti 24 de ore, pe ruta Romania - Olanda - Belgia si retur, pentru ca sa apuce sa-si expuna, pret de jumatate de ora, pancartele pe strazile Bruxelles-ului. Totusi, efortul a meritat.
Toate confederatiile romanesti sunt membre ale Confederatiei Europene a Sindicatelor de mai bine de 5 ani, dar "epopeea" sindicalistilor romani din capitala Belgiei este primul semn ca, intr-adevar, miscarea sindicala din Romania s-a integrat in structurile europene.
Pana acum doi ani, nici un picior de sindicalist roman nu mai iesea in strada decat pentru obiective concrete si punctuale - salarii mai mari, salvarea intreprinderii la care lucra, comenzi preferentiale de la stat etc.
Sa dea un ban pentru a sustine la mii de kilometri de tara niste concepte teoretice cum ar fi aplicarea Agendei Lisabona sau impiedicarea adoptarii Directivei Bolkenstein era de neconceput. Pana acum un an, colaborarea dintre sindicatele europene si cele romanesti era mai degraba formala.
Europenii i-au scolit pe romani, iar ai nostri au participat cu sarg la toate conferintele si reuniunil
