La nivel central scandalul a început cu România liberă, a urmat Evenimentul Zilei, iar acum a venit rândul ziarului Adevărul. Acestea sunt cele mai răsunătoare scandaluri, dar în interiorul oricărui trust de presă sau simplă redacţie din Bucureşti sau orăşelele din provincie mocneşte un foc, care poate să izbucnească oricând. Se poate spune că revoluţia media din România are loc la aproape 15 ani de la instalarea aşa zisei democraţii. Se dă o luptă acerbă între moralitate, transmiterea informaţiei, manipulare şi bani. Există ziarişti sau făcători de ziare consideraţi monumente, pe care, se credea că, nimeni, niciodată nu le va putea dărâma. Există oameni care se cred Dumnezei pentru simplul fapt că au la îndemână această demolatoare posibilitate, informaţia. Pentru mulţi dintre aceşti zei nu mai conta nici cititorul, nici amărâtul de jurnalist care trudea din greu să-i aducă lui acea informaţie, pe care dacă nu o publica, o folosea în alt scop.

Se schimbă ordinea, se face curăţenie sau este doar o aparenţă? Se poate face presă de calitate cu oameni motivaţi, cu informaţie clară şi corectă, iar publicitatea de stat să meargă acolo unde spune legea, adică la audienţă şi tiraje mari? Este corect ca veteranii presei să fie înlăturaţi? Este tânăra generaţie capabilă să gestioneze informaţia mai bine, în interesul publicului? Asistăm la fenomenul luptei dintre generaţii, mentalităţi sau este o simplă revoluţie de catifea şi la o permutare a liderilor de opinie pe piaţa media? Iată doar câteva dintre întrebările care frământă la ora actuală nu doar lumea presei ci şi politicieni, oameni de afaceri şi toţi cei care sunt direct interesaţi ca mass-media din România să aibă un parcurs clar.

De teamă să nu repete greşelile guvernului Năstase, care a împărţit publicitatea după criterii politice, premierul Călin Popescu Tăriceanu s-a angajat să susţină un proiect d