RETETA DE VEDETA
POMPILIU KOSTAS RADULESCU
In acea dupa-amiaza imi luasem libertatea de a chiuli de la dentist. Stiam ca imi va distruge restul zilei si aveam de facut cateva lucruri pe care nu le puteam amana. In plus, primisem de la doamna Rodica Popescu Bitanescu o invitatie la Teatrul National la "Asteptand la arlechin". Vazusem piesa lui Noel Coward la premiera, iar asta era o buna ocazie de a o revedea, mai ales ca seara promitea sa se continue cu o cina in familie. Merg la cabine sa anunt ca am sosit. Bat usor la usa, iar vocea domniei-sale ma pofteste inauntru. N-as vrea sa deranjez, dar doamna Rodica ma invita sa ma asez. "Stai sa-ti povestesc ce gatesc diseara, ca sa mori si tu de pofta. Fetelor le-am spus." Oprindu-se o clipa din machiat, Aimee Iacobescu si Catita Ispas imi confirma. Asa ca, fara nici o introducere, trecem direct in bucatarie. "Ca foarte multe femei, nici eu nu prea gateam inainte sa ma casatoresc. Mama se ingrijea de toate prin casa. Dar am avut si eu o tentativa de gatit pe la vreo 14 ani. Intr-o zi, bineinteles cand mama nu era pe acasa, am incercat sa-i fac o surpriza si sa gatesc o tocanita de cartofi. Ei, si rezultatul a fost ca tot cartierul a aflat ca eu ma apucasem de facut mancare. De la acea intamplare, care nu ma prea convinsese ca am ce cauta in bucatarie, nu mai gatisem nimic, asa ca, atunci cand m-am maritat si m-am pomenit ca e nevoie sa ma mai si ocup de casa, a trebuit sa le invat pe toate pas cu pas. Toate bune, dar, dupa un timp, cand aveam eu impresia ca deja eram specialista si ca ajunsesem sa gatesc perfect, devenisem teribil de increzuta. Dar eu, de fapt, habar nu aveam sa gatesc. Varza pentru salata parca o taiam cu toporul, fripturile erau facute pe dinafara, dar cand le taiai, sarea sangele, iar Mircea, sotul meu, se mira de fiecare data de "performantele" mele culinare si incerca sa
