- Social - nr. 57 / 23 Martie, 2005 Pe Cristina Petria am cunoscut-o cu vreo doi-trei ani in urma. Nu imi mai aduc aminte unde anume. Sa fi fost la o expozitie de arta plastica ori in tabara de pictura de la Sovata? In orice caz, in una din cele doua situatii. De la bun inceput, mi-a facut impresia unei femei puternice, co municative, placute in societate, cum indeobste se spune. Asa a ramas si va ramane in memoria mea. Ne-am revazut cu mai multe prilejuri, mai cu seama la manifestarile expozitionale de la sala "Unirea" a Asociatiei Artistilor Plastici Mures. Am convorbit si ne-am desfatat sufleteste in prezenta tablourilor asezate pe simezele salii de expozitii. Cu ceva vreme in urma, am avut din nou prilejul sa stau de vorba cu distinsa doamna Cristina Petria. A fost o discutie lunga, de vreo trei ore. Mai mult a vorbit dumneaei. O intrerupeam, din cand in cand, si o intrebam cate ceva. Am ascultat atunci, intr-un mijloc de februarie 2005, povestea vietii ei, chiar de pe vremea cand era copila. Excursul ei biografic incepe de la Mihai Bravu, asezare situata langa Calugareni. Locuri istorice, cu apa Neajlovului, care a vrajit-o. Isi aduce aminte perfect cum arata bunica ei. O femeie bine construita, cu o inaltime de circa doi metri. Era conducatoarea unei grupe de... pescarite. Prindeau peste cu nemiluita. In galeti gaseai varlar, lin, caras, raci, scoici. Un mare somn, pandit zile la rand, a fost dibuit si dus acasa cu caruta. Zice Cristina Petria ca anii copilariei i-au fost plini de soare. Pazea pepenii, via, gradina de legume. Totul a fost frumos. "De acolo, de sus, dinspre munte, ne-am mutat la Giurgiu, unde am stat pana am batut la poarta facultatii. Am dat examen de admitere si am intrat la Academia de Arta "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, specialitatea pictura, unde i-am avut profesori, printre altii, pe Bradut Covaliu, Ion Taralunga. Tot la Academia d