O invitaţie anunţa în februarie că pe ziua de 3 martie a.c. va avea loc la Institutul Cultural Român lansarea albumului Ion Alin Gheorghiu.
Vernisaj, a cărui realizare s-a datorat, în bună măsură, soţiei marelui pictor, Ana Maria Smigelschi, precum şi reputatului critic plastic, Dan Hăulică, prezentând volumul.
Fiind împiedicat să fiu de faţă la data anunţată, mă văd obligat astăzi să particip şi eu, deşi târziu, la marele eveniment artistic.
Astăzi, 6 martie a.c., cu trei zile înaintea Sfinţilor Mucenici...
Venind cu un text, de fapt cu reproducerea unui articol de-al meu publicat în timpul vieţii lui Alin şi retipărit în albumul GHEORGHIU, în primăvara chinuită a lui 2005...
Trebuie să menţionez, cu regret, că asistenţa, din păcate, a fost extrem de săracă, şi numeric, şi în aprecieri, după cum se întâmplă acum mai tot timpul în oraşul zis al lui Bucur şi căruia, tare mă tem că de la anul încolo, o să-i spunem...A lu' Vanghelie...
Cei ce avură norocul să primească în dar fastuosul album şi care nu schiţară până acum nici un semn, ar fi bine să mediteze la această... metastază bucureşteană.
Din pietate, în amintirea artistului, încredinţez României literare reluarea textului apărut în Almanahul literar din anul 1990 al Asociaţiei Scriitorilor din Buucreşti:
Pe tatăl său (mecanicul) nu l-am cunoscut niciodată...
Adoraţia lui Alin se îndrepta spre modestia, spre liniştea, ordinea şi corectitudinea bătrânului în tot ce făcea.
în acestea îşi regăsea Alin curajul şi nobleţea, cu acestea se mândrea el...
Secretul severei sale forţe artistice cred că stă tocmai în această adoraţie simplă a muncii...
Celălalt părinte, tatăl său spiritual, maestrul lui Alin, a fost Henri Catargi...
Şi iată cum fi
