A devenit deja un obicei al noii Administratii Prezidentiale. De cate ori Traian Basescu repurteaza un succes extern, victoria vine prin satelit. Intr-o transmisie directa. Asa s-a intamplat si acum, la Berlin. Cancelarul Gerhard Schröder nu a avut nici una dintre reactiile de care se puteau teme oficialii romani.

Nu a mustrat suficient de taios Bucurestiul, pentru abordarea prea accentuata a politicii externe cu Washingtonul, uneori in contrasens cu Uniunea Europeana si nici nu a insistat excesiv pentru contractul controversat EADS, al securizarii frontierelor care, daca s-ar face, ne-ar costa un miliard de euro. Mai mult decat dublu, in raport cu pretul real. Iar beneficiare ar fi firme germane.

Dimpotriva. Invingandu-si cu adevarat, pentru prima data, reticenta, Germania devine un avocat al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007. Abia acum avem certitudinea absoluta ca la 13 aprilie, la Bruxelles, vom primi votul majoritatii parlamentarilor europeni. Inclusiv al popularilor care, neavand un corespondent serios la Bucuresti, sunt mai suparati.

Este un succes indiscutabil al Romaniei. Sa vedem in ce conditii l-a obtinut Basescu. Si cu ce pret.

Mi-e greu sa-mi dau seama care va fi momentul - daca nu cumva el s-a consumat deja - in care Traian Basescu va intelege ca succesele politicii externe romanesti nu cad din cer. Ele nu vin, pur si simplu, fiindca invingatorul alegerilor se numeste Basescu. Sau pentru ca la Guvern se afla o coalitie dominata de Alianta DA, pe care noul sef al statului a impus-o, la limita.

Nimeni nu primeste coronita in viata internationala dupa numai cateva luni de la alegeri, pentru simplul motiv ca a obtinut victoria. Sau pentru cateva declaratii de bune intentii. Oricat de socante ar fi acestea.

Romania este bine cotata si are sanse certe de a intra in