Pentru mulţi români cursul vieţii lor s-a răsturnat sau a luat-o brusc în altă direcţie, odată cu instaurarea brutală a comunismului la noi în ţară. Răsturnări spectaculoase s-au petrecut însă şi cu cei integraţi iniţial cursului istoriei, când ceva din viaţa lor a început să contravină, într-un fel oarecare, sistemului. Nu ne vom referi la cazurile spectaculoase ale unor lideri politici, dintre care ar fi suficient să-l amintim numai pe cel al lui Lucreţiu Pătrăşcanu, ci la circumstanţele în care o mare artistă, admirată, susţinută şi răsfăţată, bucurându-se de libertatea rară de a călători şi de a-şi pune în valoare arta pe orice scenă din lume, devine brusc indezirabilă pentru că o rudă a soţului a fugit în străinătate. Este cazul primei balerine Magdalena Popa, care, în 1982, încheie subit o carieră proeminentă pe plan naţional şi internaţional, de stea a baletului european şi confruntată cu interdicţia de a mai părăsi ţara pentru a putea participa la turneele Baletului Operei Române, alege tocmai ceea ce a fost împinsă să aleagă, să părăsească definitiv ţara. Profită de o invitaţie în jurul Concursului Internaţional de Balet de la Jackson Mississippi, din Statele Unite - unde nu poate ajunge decât în urma unei intervenţii din afara ţării, la cel mai înalt nivel - şi, odată ajunsă peste ocean, după concurs, trece în Canada, unde de atunci şi până astăzi este principalul pedagog al Baletului Naţional din Canada. După şase luni reuşeşte să-şi aducă lângă ea şi soţul, pe balerinul şi coregraful Amatto Checiulescu şi pe fiica lor Ama.

Aşa cum declară într-un articol recent publicat în Toronto Star, în 19 februarie 2005, împrejurările nu i-au mai permis Magdalenei Popa să-şi continue cariera de balerină, deşi şi-ar mai fi dorit acest lucru. Ruperea firului s-a produs, oricum, la o vârstă dificilă, de 41 de ani, când orice întrerupere costă foarte mul