Un scurt sondaj în rândul directorilor mureşeni ne-a convins de faptul că, dacă ar fi obligaţi să trăiască cu un milion de lei pe lună, s-ar autodistruge în cel mai scurt timp. Vilma Szekely din Târgu Mureş trăieşte cu o pensie de handicap echivalentă cu ceea ce pentru alţii ar fi motiv de cerşetorie sau sinucidere. Astăzi împlineşte 85 de ani şi chiar dacă ar avea un tort cu lumânări în care să sufle nu ar avea ce dorinţă să-şi pună.

Astăzi e o zi de martie oarecare pentru majoritatea. Pentru unii, însă, e o zi specială, pentru că îşi serbează anii de la naştere. Astfel de evenimente se lasă, de obicei, cu tort, vin, sărăţele pe masă si un plic cu bani. În astfel de momente contează mult prezenţa celor dragi.

La marginea oraşului, într-o casă veche şi simplă, o femeie despre care nu ştie nimeni nimic împlineşte astăzi 85 de ani. Szekely Vilma a refuzat pactul cu fericirea şi a rupt legătura cu lumea în momentul în care, devenind văduvă, s-a îmbolnăvit grav de inimă, fiind obligată să trăiască doar dintr-o pensie de handicap. Pe Vilma am întâlnit-o pe o bancă în centrul oraşului. Privirea ei obosită şi pustie m-a convins imediat că este un om al cărui caz social poate interesa, motiv pentru care am intrat în vorbă, sperând că o să o putem ajuta, într-un fel sau altul. După doar câteva minute, discuţia a luat o întorsătură bruscă. Am fost puşi în locul ei şi am căutat nişte răspunsuri.

"Am o pensie de 1 milion de lei. Atâta îmi dau în fiecare lună. Cum mă descurc cu banii ăştia? Dumneata ce ai putea face cu ei?", întreabă Vilma.

Directori în pielea Vilmei

"Cu un milion de lei mi-aş cumpăra bilete la loto. Dacă ar fi un milion în plus faţă de ce am eu. Dar să trăiesc cu un milion de lei pe lună, îmi este greu să-mi imaginez ce aş putea face. O pâine semialbă costă 12.500 de lei, vă daţi seama că nici o sută de pâni nu intră în această su