Cu câteva luni în urmă a apărut o nouă ediţie Macedonski, în colecţia "Opere fundamentale". Coordonatorul colecţiei este acad. Eugen Simion; ediţia este alcătuită de Mircea Coloşenco. Cei care iau în mână cartea n-au cum să-i cunoască "istoria" aşa că m-am hotărât eu s-o fac publică, fiindcă până la un punct o cunosc bine, iar de la un punct încolo şi mai bine. Dar mai întâi faptele. În urmă cu doi ani, primesc un telefon de la preşedintele Academiei care, amabil, îmi spune : Domnule Funeriu, noi suntem la curent cu lucrarea dvs. despre editarea lui Macedonski, ştim că aţi îndreptat în multe locuri ediţia Marino şi ne-am gândit că aţi fi cel mai îndreptăţit să realizaţi o nouă ediţie în colecţia pe care o conduc şi de care nu mă îndoiesc că aveţi cunoştinţă. Surprins de onoarea ce mi se face, murmur câteva cuvinte, probabil incoerente, după care sunt întrebat cum a reacţionat dl Marino la critica mea. "Ca un cavaler al fair play-ului", îi răspund, a scris editurii Amarcord şi m-a felicitat pentru acea carte. Redau textual cuvintele dlui Marino, adresate lui Ion Nicolae Anghel, directorul editurii, cuvinte pe care, în convorbirea telefonică, le-am rezumat : "Multe şi sincere mulţumiri pentru trimiterea cărţii dlui Funeriu căruia îi transmit, prin dvs., toate felicitările mele. Şi fără nici o ironie. ş...ţ Erorile sunt erori şi este excelent că au fost corectate". Convorbirea s-a încheiat cu promisiunea că-i voi răspunde în scris. Din capul locului am ştiut că nu mă pot angaja la o asemenea muncă şi asta din două motive (al doilea decurgând din primul). După ce ai scris o carte de 300 de pagini despre erorile săvârşite de Vianu şi Marino în editarea lui Macedonski, ar fi penibil să faci tu însuţi o ediţie imperfectă..., iar ca s-o faci perfectă ai nevoie de doi, trei ani de rezidenţă în Bucureşti unde se găseşte tot materialul documentar. În condiţiile actuale, se