Delatorii
Un document "literar" incredibil, halcuinant, publică ADEVĂRUL LITERAR ŞI ARTISTIC în numărul din 1 martie 2005, descoperit de Marin Radu Mocanu în arhiva fostului Comitet Politic Executiv al CC al PCR. Este vorba de stenograma discuţiei dintre Nicolae Ceauşescu şi un grup de 22 de scriitori care, în urma cererii scrise, fusese primit de secretarul general al partidului în ziua de 26 august 1980.
Se ştia în lumea literară de iniţiativa celor 22, doritori să aibă peste rând o întâlnire cu şeful partidului şi statului. Se cam bănuia, dată fiind componenţa grupului, şi cam ce nu-i lasă să doarmă liniştiţi pe aceşti scriitori, până ce nu-l vor vedea pe Ceauşescu să-i spună păsul. Ce nu se putea totuşi bănui era că o vor face în felul arătat de stenogramă: deliranţi, pur şi simplu, în linguşirea dictatorului şi abjecţi fără limite în denunţarea confraţilor neagreaţi. Au mers cu acuzele până la a-i învinui faţă de Ceauşescu de trădarea ţării. Aici nu poate fi vorba, cum pare să creadă d-l C. Stănescu în comentariul său, de ceva ce în mod obişnuit se întâmplă în lumea artistică, "veşnic sfâşiată de obsesii ierarhice, de conflicte şi de neînţelegeri". Aici este vorba de altceva, de ceva neobişnuit, de ceva ce întrece orice închipuire. Este vorba de acţiunea concertată a unor scriitori care urmăresc nimic mai puţin decât punerea la zid a altora şi lichidarea lor. Ca şi a unor instituţii care le stăteau în cale, acestea fiind, cum reiese din stenogramă, mai ales Consiliul Uniunii Scriitorilor şi revista "România literară". De ce acestea? Consiliul pentru că, ales democratic, îi cam lăsase pe dinafară. Iar "România literară" pentru că funcţiona acolo o echipă de critici independenţi, străduindu-se să distingă între valorile autentice şi impostură, nemulţumindu-i cu opiniile lor, de-a lungul timpului, pe unul sau altul din cei 22.
