Patru jurnalisti de frunte ai cotidianului Adevarul isi dau demisia din functii, ca urmare a faptului ca actionarul majoritar, mostenitorul unuia dintre fondatorii ziarului, ii demite din Consiliul de Administratie. Norocul lui Adrian Nastase este ca acest eveniment se intimpla in martie 2005. Daca s-ar fi intimplat in noiembrie 2004, a doua zi toata presa ar fi vuit despre ingerintele politicului in mass-media, despre coruptul PSD care saboteaza presa independenta, despre faptul ca Adrian Nastase a vinat cu unul din finii cuscrului sefului de la difuzare sau despre cheltuirea irationala a banilor publici pe campanii de presa irelevante. Norocul unuia este ghinionul altora. Ghinionul unei intregi industrii, respectiv mass-media. Presa scrisa a fost primul semn al libertatii. Daca imi aduc bine aminte, prima foaie independenta a aparut chiar in seara zilei de 22 decembrie 1989, iar in urmatoarele saptamini am vazut cu totii o adevarata explozie a presei independente si particulare. Sute de titluri noi au inundat piata infometata a presei scrise românesti, toate infiintate fara planuri de afacere, calcule economice, studii de piata, planuri de marketing si cu mult inainte ca orice agentie de publicitate sa se fi format in România. Explozia ziarelor independente a creat o enorma presiune asupra tipografiilor de stat (putine si echipate ca in vremea lui Petru Groza) si asupra furnizorilor de hirtie de ziar (vreo trei-patru in România anului 1990). Gentile postasilor, care in decembrie 1989 aveau doua-trei kilograme cu geanta cu tot, au devenit brusc neincapatoare. Presiunea ziaristilor asupra tipografiilor a creat primele fenomene de piata neagra in România, determinate de faptul ca oferta era mica, iar cererea era mare, tarifele de tiparire fiind inca stabilite centralizat. Coruptia a aparut si la celebrul Rodipet, unde in anii de inceput ai democratiei românesti s-au f