O pila de neam prost
Cetatenii romani care-au optat pentru o cariera artistica sunt deprinsi cu abundenta pilelor din bransa. Premii acordate parca pentru a le sfida pe muze, mentinerea in fruntea teatrelor a unor insi numiti - cu ani in urma - pe criterii politice, nepotism, favorizarea infractorilor culturali etc.
S-ar putea crede ca pila artistica e-o scula gospodareasca ce-si traieste abia acum gloria, gratie unor manuitori versati, de data recenta.
Nu-i insa nici pe departe asa: pila in arta are un curriculum vitae mai impresionant chiar decat teapa neinfricatului Vlad. Pe acest pamant spalat de sangele si cerneala strabunilor, pilele au trudit mereu in trei schimburi, fara ca zimtii sa li se toceasca vreun pic.
Din pricina viciului de-a scotoci prin hartoage, am descoperit, nu demult, o scrisorica interbelica trimisa de Sadoveanu lui Caton Theodorian, pe-atunci membru al Consiliului de lectura al Teatrului National Bucuresti. Prin scrisoarea respectiva, Ceahlaul literaturii noastre monta o pila de neam prost unei cucoane napadite de merite: "Stimate prietene, Doamna Marioara Teodorescu, care vine la dumneata cu aceste randuri, a fost artista la Teatrul National din Iasi. A stat pana acum, cand sotul ei, ofiter, e permutat la Bucuresti. Nevoita a parasi teatrul din Iasi pentru a-si urma, dupa lege, barbatul, crede ca ar putea sa-si gaseasca un loc la teatrul din Bucuresti. Cred ca merita sa fie sprijinita. Te vei incredinta singur. Ti-as scrie cuvinte calde despre ea, daca nu mi-ar fi ruda. Te rog s-o sprijini. Stiu ca poti sa faci sa intre in teatru, deci fa ca sa intre. Pune-ti tot interesul la asta, gandeste-te ca faci o placere unui bun si statornic prieten."
Dupa ce compunea asemenea bilete cu parfum inclus, Sadoveanu - poreclit Ceahlaul - se retragea la birou, pentru a slavi - in carti greu muritoare - calitatile
