În ultimii ani s-a publicat relativ multă poezie la două mâini. Merită să menţionez aici o dată în plus cele mai interesante cărţi apărute în ultimul timp care au avut pe copertă numele a doi poeţi: Mircea Ivănescu şi Rodica Braga - Commentarius perpetuus 2 (Editura Imago), Ioan Es. Pop şi Lucian Vasilescu - Confort 2 îmbunătăţit (Editura Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate) şi Robert Şerban cu Dan Mircea Cipariu - Timişoara în trei prieteni (Editura Brumar). Şi pentru că am menţionat deja Editura Brumar, îmi exprim din nou admiraţia pentru munca timişorenilor Adrian Bodnaru şi Dan Ursachi, fără îndoială, artizanii celor mai frumoase cărţi de poezie din România. Nu cred că e vreun poet care să nu-şi viseze publicate poemele în eleganţa grafică de la Brumar!
În fine, volumul lui Radu Andriescu, Punţile Stalinskaya, beneficiază şi de grafica lui Dan Ursachi şi conţine şi un ciclu în care cei doi poeţi îşi răspund în e-mail-uri pre versuri tocmite.
Nu ştiu cum se face dar publicarea acum trei ani a antologiei oZone Friendly (Editura T), care îşi propunea, în câteva cuvinte, scoaterea din anonimat a unor autori moldoveni valoroşi, deschiderea orizonturilor culturale, depăşirea intereselor de grup, promovarea spiritului critic, revitalizarea interesului pentru literatură ş.cl., un demers bine primit de către criticii de pretutindeni, nu a reuşit să-i facă mai vizibili decât tot pe autorii care, la ora aceea, aveau o oarecare notorietate. Mai mulţi autori prezenţi în acea antologie au debutat sau au fost publicaţi ulterior tot la edituri obscure (Versus sau Junimea), căci fără distribuţie şi în tiraje insignifiante. Cu tot respectul - exprimat deja - pentru editura Brumar, e evident că cele 300 de exemplare cât înseamnă tirajul volumului lui Radu Andriescu nu ajung nici măcar în librăriile oraşelor mari centre universitar
