Scriitor luxemburghez de origine italiană, născut la Differdange în 1950, Jean Portante s-a impus prin cele peste douăzeci de volume publicate (roman, poezie, teatru), la care se adaugă o prodigioasă activitate de traducător, jurnalist şi animator al vieţii culturale luxemburgheze. El este organizatorul unui festival de literatură ("Journées littéraires de Mondorf") care reuneşte la doi ani o dată scriitori din zeci de ţări de pe toate continentele. Din România au participat în timp la acest festival Marin Sorescu, Dumitru }epeneag, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu ş.a.
Autor al unei admirabile cărţi a dezrădăcinării (apărută la noi cu titlul Memoria balenei, în 1997, la Albatros), Jean Portante revine la obsesiile sale în acest nou roman (Mourir partout, sau La Differdange) mai complex şi mai original. Desprins de autobiografie, nu şi de rădăcinile ei, prozatorul creează un personaj proteic - totodată librar şi măcelar, medic şi pacient, poliţist şi infractor, familist şi holtei, după cum şi autor al cărţii pe care tocmai o citim -, totuşi mereu acelaşi sub toate înfăţişările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieţii sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eşuate. Construcţie ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existenţială cu rezonanţe grave, însă e scris cu vervă şi umor.
Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea căreia Fred, bărbatul meu, îi spune în orice împrejurare nevastă-mea. Aproape niciodată Fred nu spune Laure. Nu, pentru el eu sunt nevastă-mea. Nevastă-mea zice asta. Nevastă-mea face aia. Vă prezint pe nevastă-mea. Etc. Cum să mă apăr? Nu ştiu. Resemnare. Eroziune. Asta nu mai poate dura. într-una din zilele astea, iau copilul şi adio. Copilul, care copil? Poate că asta o să-l lecuiască. Sunt curioasă să văd cum o să-mi spună, după ce o să-mi iau va
