Un regizor american a gasit raspunsul la intrebarea „Ce-ai face pentru un milion de dolari?". Raspuns care s-a concretizat intr-un film (Propunere indecenta), care a scandalizat Lumea Noua: deliberat, imi trimit sotia, pe care chiar o iubesc, sa ma insele.
Romania are de raspuns la o intrebare similara: ce ar face pentru doua miliarde de dolari? Raspunsul a scandalizat o parte din spatiul gindirii mioritice: ii lasam pe canadienii de la Gabriel Resources sa scoata cele 300 de tone de aur ingropate sub rocile de la Rosia Montana.
Comparatia este relevanta pentru ca raspunsurile arunca pe geam o serie de principii: in cazul productiei hollywoodiene – sfinta taina (nemercantila) a dragostei si casatoriei, iar in cazul exploatatiei aurifere din Apuseni – istoria natiei si sanatatea oamenilor.
S-a spus despre mina de aur ca nenoroceste siturile arheologice, ca darima bisericile si ca otraveste populatia din cauza cianurii utilizate in procesul de extragere a aurului. Nimeni nu a spus nimic despre faptul ca exploatatia aurifera va aduce bugetului (si, in final, noua, tuturor, daca statul se va dovedi mai putin hot decit pina acum) circa doua miliarde de dolari.
Nu vreau sa ma erijez in avocat al canadienilor. Spun doar ca, atunci cind vine vorba de un proiect atit de banos, opiniile pro si contra ar trebui cintarite cu atentie. Si, ca un prim pas, ar trebui sa fie ascultate. Toate! S-au facut auzite, in general, cele contra. Fie ca au venit de la academicieni, ONG-uri, ecologisti si istorici.
Argumentele canadienilor – ca asa se scoate aurul in tari mai grijulii decit a noastra, ca exploziile nu produc vibratii, ca siturile arheologice gasite au fost protejate prin mutarea minei, ca cianura nu ajunge in apa – s-au auzit mai putin. Fireste, din extractia aurului canadienii fac o afacere. Daca exploatarea nu va fi p
